Ibrahim Traoré
| Ibrahim Traoré | |
Ibrahim Traoré () | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (38 de ani) Bondokuy(d), Mouhoun(d), Regiunea Boucle du Mouhoun, Burkina Faso, Burkina Faso[1] |
| Cetățenie | |
| Religie | islam |
| Ocupație | ofițer militar politician |
| Limbi vorbite | limba franceză Limba dyula[2] |
| President of the Alliance of Sahel States | |
| Deținător actual | |
| Funcție asumată | |
| Precedat de | Assimi Goïta |
| President of Burkina Faso | |
| Deținător actual | |
| Funcție asumată [3] | |
| Precedat de | Paul-Henri Sandaogo Damiba[*] |
| Premii | National Order of Mali[*] () |
| Alma mater | University Joseph Ki-Zerbo[*] |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Ibrahim Traoré (n. , Bondokuy(d), Mouhoun(d), Regiunea Boucle du Mouhoun, Burkina Faso, Burkina Faso) este un ofițer militar din Burkina Faso care ocupă funcția de președinte al Burkinei Faso. El a devenit președinte la 30 septembrie 2022, în urma unei lovituri de stat care l-a înlăturat pe fostul președinte Paul-Henri Sandaogo Damiba(d). La vârsta de 35 de ani, Traoré a fost unul dintre cei mai tineri lideri de stat în exercițiu și cel mai tânăr președinte în funcție la nivel mondial la momentul preluării puterii.[4]
Tinerețe
[modificare | modificare sursă]Ibrahim Traoré s-a născut la 14 martie 1988 în Kéra, Bondokuy(d), în provincia Mouhoun, Burkina Faso.[5] După finalizarea studiilor primare, s-a mutat la Bobo-Dioulasso, unde a urmat liceul. Colegii îl descriau ca fiind un elev timid și tăcut, dar foarte inteligent, care intervenea adesea pentru aplanarea conflictelor dintre colegi. A fost implicat în organizații studențești, inclusiv în Association nationale des étudiants du Burkina(d) (Asociația Națională a Studenților din Burkina). A absolvit studiile universitare cu rezultate bune.[5]
Carieră militară
[modificare | modificare sursă]Traoré s-a alăturat armatei Burkinei Faso în 2009 și a absolvit Academia Militară Georges-Namoano(d). Ulterior a fost trimis în Maroc pentru instruire în domeniul apărării antiaeriene, înainte de a fi repartizat într-o unitate de infanterie din Kaya, în nordul țării. Promovat la gradul de locotenent în 2014, a participat la misiunea de menținere a păcii a ONU în nordul Mali, în cadrul Misiunea Multidimensională Integrată de Stabilizare a Națiunilor Unite în Mali(d).
În 2018, a fost menționat printre militarii care au dat dovadă de curaj în timpul atacurilor insurgente majore din regiunea Tombouctou. Ulterior s-a întors în Burkina Faso, unde a participat la operațiuni împotriva insurgenței jihadiste(d) în creștere. A luat parte la luptele din Djibo, la ofensiva Otapuanu din 2019 și la alte operațiuni de contrainsurgență în nordul țării.
În 2020, a fost promovat la gradul de căpitan. În această perioadă, a devenit cunoscut în rândul militarilor dislocați în nord drept o voce a soldaților nemulțumiți de lipsa de echipamente și de gestionarea conflictului de către autorități.
Ascensiunea la putere
[modificare | modificare sursă]Traoré a făcut parte din grupul de ofițeri care au susținut lovitura de stat din ianuarie 2022, care a adus la putere Mișcarea Patriotică pentru Salvgardare și Restaurare(d), junta militară condusă de Damiba.[6] Nemulțumirile față de conducerea lui Paul-Henri Sandaogo Damiba(d) erau alimentate de incapacitatea percepută de a opri insurgența jihadistă din nordul țării, precum și de probleme legate de aprovizionarea și plata trupelor, inclusiv a unităților „Cobra”.
Traoré a afirmat ulterior că el și alți ofițeri au încercat să-l determine pe Damiba să se concentreze mai mult asupra luptei împotriva rebeliunii, însă au decis în cele din urmă să-l înlăture. După lovitura de stat din septembrie 2022, Traoré și-a păstrat gradul de căpitan și a devenit liderul juntei și șeful statului.
Președinție
[modificare | modificare sursă]În calitate de președinte, Traoré a adoptat un stil de conducere sobru și formal, menținând un control strict asupra comunicării publice și prezentându-se ca un lider orientat spre războiul împotriva insurgenței. Mandatul său a fost asociat și cu o creștere a mesajelor pro-guvernamentale în mass-media și pe rețelele sociale din Burkina Faso.
Din punct de vedere politic, unele analize jurnalistice l-au descris ca fiind influențat de idei precum marxismul și panafricanismul(d).[7]
În februarie 2023, guvernul său a cerut retragerea forțelor franceze implicate în lupta împotriva insurgenței din țară.[8] Ulterior, Traoré a declarat că dorește diversificarea parteneriatelor internaționale ale Burkinei Faso. În aprilie 2023, a anunțat o „mobilizare generală” a populației pentru a sprijini armata, pe fondul intensificării atacurilor insurgente.[9]
Traoré a afirmat, de asemenea, că prioritatea principală a guvernului este recucerirea teritoriilor controlate de insurgenți și că organizarea alegerilor depinde de îmbunătățirea situației de securitate. În 2023, a pus sub semnul întrebării calendarul revenirii la guvernarea civilă prevăzută inițial pentru 2024.
La 26 septembrie 2023, elemente nemulțumite din cadrul forțelor armate au încercat fără succes să-l răstoarne de la putere.
Acuzații privind relațiile externe
[modificare | modificare sursă]Potrivit unor relatări din presa internațională, inclusiv Reuters și The New York Times, Traoré a fost suspectat de o posibilă apropiere de organizația paramilitară rusă Grupul Wagner, pe fondul pozițiilor sale critice față de Franța și deschiderii către noi parteneriate internaționale.[10]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ https://www.blackpast.org/global-african-history/ibrahim-traore-1988/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ „Ibrahim Traoré”. YouTube.
- ↑ „Burkina Faso's military leader ousted in second coup this year”.
- ↑ AFP (), „At 34, Burkina's new junta chief Ibrahim Traore is world's youngest leader”, The Hindu (în engleză), ISSN 0971-751X, accesat în
- 1 2 „Au Burkina Faso, le capitaine Ibrahim Traoré, le président énigmatique qui défie la France”, Le Monde.fr (în franceză), , accesat în
- ↑ „Burkina Faso: Ibrahim Traoré proclaimed President, Damiba ousted” (în engleză). The Africa Report.com. Accesat în .
- ↑ „Au Burkina Faso, le capitaine Ibrahim Traoré, le président énigmatique qui défie la France”, Le Monde.fr (în franceză), , accesat în
- ↑ „French army officially ends operations in Burkina Faso” (în engleză). France 24. . Accesat în .
- ↑ „'General mobilisation' declared in Burkina Faso after series of terrorist attacks” (în engleză). France 24. . Accesat în .
- ↑ Peltier, Elian (), „In Burkina Faso, the Man Who Once Led a Coup Is Ousted by One”, The New York Times (în engleză), ISSN 0362-4331, accesat în