Grigore Naum

Grigore Naum
Date personale
Născut	30 septembrie 1911 Bălți, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus
Decedat	1999 (87 de ani) Colma⁠(d), California, SUA
Înmormântat	Hills of Eternity Memorial Park[*][[Hills of Eternity Memorial Park (cemetery in Colma, California)|​]]
Cetățenie	România
Ocupație	ofițer de informații militar revoluționar spion economist jurnalist torționar[*]​ pompier
Limbi vorbite	rusă română
Activitate
A luptat pentru	A Doua Republică Spaniolă  Uniunea Sovietică  Republica Populară Română
Ramura	CXXIX Brigada Internacional[*][[CXXIX Brigada Internacional (military unit of the International Brigades during the Spanish Civil War)|​]] Direcția Principală de Informații (Uniunea Sovietică) Divizia Tudor Vladimirescu Departamentul Securității Statului
Gradul	general maior
Bătălii / Războaie	Războiul Civil Spaniol Frontul de Est Rezistența anticomunistă din România

Grigore Naum (născut Naum Rotstein, cunoscut și sub pseudonimul Grișa; n. 30 septembrie 1911, Bălți, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 1999, Colma^⁠(d), California, SUA) a fost evreu basarabean, spion sovietic, militant comunist român, militar, jurnalist, director de editură și general de Securitate. A îndeplinit funcția de șef al Direcției de Contrainformații Militare (Direcția a V-a) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Biografie

Primii ani și activitatea ilegalistă

S-a născut la 30 septembrie 1911 în orașul Bălți din Basarabia, într-o familie evreiască burgheză. În tinerețe s-a alăturat mișcării comuniste, abandonând studiile universitare în primul an de facultate pentru a deveni activ în cadrul Uniunii Tineretului Comunist (UTC).

Începând cu anul 1930, fără a avea o profesie stabilă, s-a dedicat activității politice ilegale, agitației și acțiunilor subversive. A activat ca militant ilegalist în cadrul UTC și ulterior în Partidul Comunist din România (PCdR), fiind remunerat de Comintern. În această perioadă, s-a specializat în provocarea de greve și organizarea de demonstrații stradale ilegale rapide (cunoscute sub denumirea de întâlniri zburătoare).

Războiul Civil din Spania și perioada din Franța

În anul 1937, Naum a fost trimis să lupte în Războiul Civil Spaniol ca voluntar în cadrul Brigăzii 129 Internaționale. În timpul luptelor, a părăsit temporar unitatea militară din care făcea parte, însă a evitat acuzația de lașitate punând incidentul pe seama dezinformării din partea unui alt voluntar român.

După retragerea brigăzilor internaționale în Franța și internarea lor în lagăre, a devenit secretar de partid al voluntarilor români. În contextul semnării Pactului Ribbentrop-Molotov, foștii voluntari au contribuit la acțiunile de destabilizare politică ale Moscovei în Franța. Ulterior, sub Regimul de la Vichy, aceștia au fost transferați în Algeria pentru a fi protejați de eventuale represalii germane. După ocuparea Africii de Nord de către forțele anglo-americane, Naum a fost selectat de o comisie sovietică și chemat de urgență în URSS.

Activitatea în URSS și revenirea în România

În URSS, Grigore Naum a fost cooptat în structurile serviciului de informații militare sovietice (GRU) și a fost numit locțiitor politic al „Grupului Carpați”, o unitate de diversiune destinată sabotării industriei petroliere românești.

După evenimentele de la 23 august 1944, a revenit în România și a activat inițial în sfera propagandei și culturii de partid. În timpul războiului, a fost corespondent al ziarului Scînteia pe lângă Divizia Tudor Vladimirescu. Ulterior, a fost numit director al Editurii PCdR (devenită ulterior Editura Partidului Muncitoresc Român), avându-l ca director adjunct pe Leonte Tismăneanu, tatăl lui Vladimir Tismăneanu. În această perioadă și-a oficializat numele de Grigore Naum și s-a căsătorit cu Roza Schreiber (fostă utecistă și secretara sa, după divorțul acesteia de ilegalistul Ștefan Arsene).

Cariera în Securitate și represiunea politică

În anul 1949, în contextul reorganizării și sovietizării Armatei Române, Naum a fost integrat în Ministerul Afacerilor Interne cu gradul de colonel. Ulterior, a fost numit șef al Direcției de Contrainformații Militare a M.A.I. (structură ce asigura contrainformațiile pentru trupele de Grăniceri, Securitate și Apărare Locală Antiaeriană). În anul 1954, a fost înaintat la gradul de general-maior.

În calitate de șef al contrainformațiilor militare, a condus acțiunile de epurare a cadrelor provenite din fosta armată regală, ordonând arestarea ofițerilor care dețineau "literatură interzisă". De asemenea, structura condusă de el a instrumentat dosare penale bazate pe acuzații de activitate contrarevoluționară; un exemplu l-a constituit grupul de tineri ofițeri „Salvatorii României”, condamnați în 1954 la pedepse cuprinse între 15 și 22 de ani de închisoare pentru redactarea unor poezii considerate neconforme cu linia partidului.

Deși dosarul său de cadre prezenta elemente vulnerabile pentru standardele regimului comunist din anii '50 (proveniență burgheză, origine etnică evreiască, stagii în Spania și Franța, precum și rude emigrate în Italia, SUA și Israel), Naum a fost menținut în funcție timp de 13 ani, până în 1962, beneficiind de susținerea directă a GRU. În anul 1959, la retragerea trupelor și consilierilor sovietici, generalul Naum, împreună cu șeful Serviciului Arhive, a predat serviciilor speciale sovietice (KGB) aproximativ 200.000 de dosare privind activitatea informativă desfășurată împotriva URSS. În cadrul ședințelor din iunie 1959, a fost criticat de ministrul de interne Alexandru Drăghici pentru deficiențe în munca de depistare a agenturilor străine în armată.

Înlăturarea din funcție și ultimii ani

În contextul politicii de distanțare față de Moscova promovate de Gheorghe Gheorghiu-Dej și al eliminării ofițerilor coordonați direct de serviciile sovietice, Grigore Naum a fost trecut în rezervă în ianuarie 1962.

Ulterior, a fost încadrat în sectorul civil ca director adjunct la Uzina de Medicamente București. În anul 1968 a fost retrogradat în funcția de șef al pazei aceleiași uzine, iar în 1969 a fost numit șef al Pazei Contra Incendiilor în cadrul aceleiași unități, având rol în instruirea pompierilor. A demisionat din această funcție în aprilie 1970. Ulterior, în 1972, a activat ca economist-șef la Centrala Industrială de Medicamente și Coloranți București, înainte de a se pensiona. Soția sa, Roza, a decedat în anul 1967.

Ulterior, Grigore Naum a emigrat în SUA (nu este clar când, însă majoritatea istoricilor susțin că după revoluția din 1989). A decedat în anul 1999 și a fost înmormântat în cimitirul Hills of Eternity Memorial Park din Colma, California, unde a fost transferată ulterior și soția sa.

Speculații și controverse privind descendența

În spațiul public și în presa din România au apărut ipoteze lansate de unii jurnaliști și istorici, precum Toma Roman Jr., conform cărora Grigore Naum ar fi fost bunicul matern al omului politic Victor Ponta (a cărui mamă poartă numele de fată Naum), sau că măcar ar fi fost rude. Totuși, investigațiile ulterioare au infirmat această legătură directă de rudenie. Fiicele lui Grigore Naum purtau numele Ana și Maria, în timp ce mama lui Ponta se numește Cornelia și provine dintr-o familie de aromâni originară din Albania. Legăturile dintre familia mamei lui Victor Ponta și vechea elită comunistă au fost însă confirmate prin relațiile de prietenie documentate cu familia lui Lucrețiu Pătrășcanu.